cookies & social media

Blind Date

Știu că în concepția multora noțiunea de blind date este de fapt să ieși cu o persoană pe care nu ai mai văzut-o, n-ai mai întălnit-o până atunci. Eu vreau totuși să vă povestesc despre un alt fel de blind date.

Acum câteva săptămâni am fost la Blind Restaurant, al cărui concept este să cinezi pe întuneric. Restaurantul este poziționat pe str. Traian, într-o casă veche, renovată și foarte curată.

De cum am intrat am fost întămpinați de o tănără simpatică și prietenoasă care ne-a primit cu un zămbet frumos chiar dacă noi eram înghețați tun.  Restaurantul este împărțit în două: lounge și camera întunericului. Inițial am fost poftți în lounge pentru a servi ceva de băut și pentru a ne hotârî în privința meniurilor.

După ce am degustat un pahar de vin pe muzică ambientală și o lumină obscură, chelnerul Alex a venit să ne facă un mic instructaj despre cum să abordam situația pe întuneric ca să nu ne omorâm. :)

Apoi am fost duși de către el în sală, mergând în spatele lui cu mâinile pe umerii lui până la masă, unde ne-a așezat și ne-a spus să ne facem comozi. Comoditate pe un întuneric absolut nu e tocmai sentimentul pe care poți să-l ai. Adică, nici în străfundul sufletului nu cred că este atât de întuneric. Odată așezați la masă, ni s-a explicat unde sunt tacâmurile (numai linguri) și unde este poziționat paharul. Ulterior am început să dau din mâini să simt ce am prin jur, ce formă are masa, etc. Curiozitatea tuturor din sală era ce culoare au fețele de mese. Evident că n-am ghicit niciunul.

Felurile de mâncare se aleg înainte să intri în camera întunecată. Au 6 tipuri de meniuri cu o selecție variată și nu cred că ai cum să dai greș orice ai alege. În sala unde se cinează nu ai voie cu nici o sursă de lumină și singurul lucru pe care te concentrezi este mâncarea, băutura și prietenii.

Ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că înainte să intram în camera întunecată nu am discutat cu restul participanților, fiecare fiind atent la masa lui. Însă odată intrați, atmosfera s-a destins și chiar dacă nu știam cu cine vorbim sau cum îi cheamă, toți eram extrem de sociabli si prietenoși cu vecinii de la mese. Lucru care, în mod obișnuit la un restaurant nu se îmtâmplă. Nu am văzut oameni în restaurante să vorbească cu altcineva în afară de cei de la masa lor și chelnerul.

Singura persoană care putea să vadă cât de cât ceva, era Alex. El avea pe cap o „cască” cu infraroșu cu care ne putea vedea și servi. După cină, l-am rugat să-mi dea și mie casca pentru a vedea prin „ochii lui”  și am rămas surprinsă de cum se vedea. Adică totul părea îndepărtat chiar dacă erai aproape de un obiect. Alex mi-a mărturisit că i-a luat 2 săptămâni să se obișnuiască cu camera cu infraroșu și să aproximeze distanțele.

Poate din cauza faptului că mi-a lipsit un simț, dar cred că am mâncat cele mai bune anghinare gratinate și cel mai bun muschi de vită cu piper verde și sparanghel ever!

Eu nu pot decât să vă recomand cu căldură acest loc, pentru o experiență interesantă de a cina.

 

 

2 comentarii

  1. Prima dată am văzut conceptul ăsta de cinat într-un episod din CSI. Mă gândeam că numai în Las Vegas găseşti aşa ceva. Pare că m-am înşelat.
    Oricum, asta e ideea unui astfel de restaurant, să îţi concentrezi atenţia asupra gustului şi să laşi factorii care-ţi distrag atenţia prin intermediul vederii.
    L-am trecut pe lista cu locuri de intrat pe când ajung în Bucureşti

  2. Pingback: mateus.ro » Blog Archive » Blind Restaurant

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>